Acest articol se bazează pe un dialog pe care l-am avut
cu un pastor al Bisericii instituționale Baptiste,
literalist și tradiționalist și care respinge în fapt
prezența în om și activitatea Duhului Sfânt, în zilele
noastre și nu le consideră ca fiind determinante în
viața celor credincioși și a celor credincioase. Cu
toate că, în teorie, acest individ are pretenția că
respectă Scripturile, în practică, el respinge
învățăturile acestora, adică conținutul spiritual al
acestor învățături, deoarece nu realizează că toată
Biblia vorbește despre Hristos și despre prezența Lui în
om. Credinciosul Baptist afirmă că susține scrierile
N.T., singura valoare pe care spune el că își bazează
credința, dar respinge înțelesul, semnificația și
finalitatea acestor scrieri, înlocuind pe Dumnezeu cel
viu, cu o carte despre El, înlocuind Realitatea vie,
prezentă în om, cu descrierea teoretică a acestei
Realități. Individul cu pricina, funcționar bisericesc
devotat unei instituții bisericești, strecoară țânțarul
și înghite cămila. (Matei 23; 24) Acest credincios este
tipic pentru un reprezentant al unei instituții
bisericești și de aceea mă folosesc de această ocazie
pentru a scote în evidență unele aspecte ale
Creștinismului instituțional. La fel ca mulți alți
reprezentanți ai Bisericilor instituționale,
credinciosul baptist, pe care am să îl numesc d-l B,
pentru motivul de a nu face public numele unei persoane,
fără acordul acesteia, se oprește la litera Bibliei dar
omoară Spiritul acesteia, care este prezența
transformatore a lui Dumnezeu în om, în interiorul
ființelor noastre.
Acesta este modul modern de a îl răstigni pe Hristos, adică stingând
Duhul Său, care trebuie să se manifeste prin cei
credincioși și prin cele credincioase. Mulți funcționari
bisericești îl răstignesc astăzi pe Hristos din nou,
căci nu acceptă învățăturile sale, în totalitate și nici
nu primesc ca El să fie prezent, în mod spiritual, în
noi și printre noi. Noi suntem Templele Duhului Sfânt,
locul în care dorește Dumnezeu să locuiască. Cine nu are
Duhul lui Hristos, locuind în el sau ea, aș sublinia eu,
nu este al Lui. Paradoxal dar D-l B pretinde că respectă
Biblia dar respinge mesajul ei și nu acceptă că Dumnezeu
locuiește în oameni și că El îi învață direct toate
lucrurile. Isus (Iisus) ne-a învățat că Mângâietorul,
Duhul Adevărului, ne învață totul, căci El cunoaște
lucrurile ascunse ale lui Hristos și ale Tatălui.
Dumnezeu nu doar că ne dă revelațiile Sale, dar el face
mai mult decât atât se mută în inimile și conștiințele
noastre, locuiește cu noi.
În acest dialog, printre altele d-l B mi-a prezentat
următoarele idei, citez:
”Recomandarea de a pune doctrinele pe plan
secund de dragul unei ,,superioare“ dependențe de duhul
este o poartă deschisă pentru toți dracii. Îmbrăcate în
straiul unei superspiritualități orgolioase, această
deconectare a vieții creștine de suportul temeinic al
textului este o invitație la erezie. Citiți
avertismentele date de apostolul Ioan în 1,2 și 3 Ioan
și veți vedea că nu trebuie să dăm bună ziua unor astfel
de învățători și nu trebuie să-i primim în casă.
(„Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui
Hristos, n'are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura
aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. 10Dacă
vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta,
să nu -l primiţi în casă, şi să nu -i ziceţi: ,,Bun
venit!`` 11Căci cine -i zice:
,,Bun venit!`` se face părtaş faptelor lui rele“ – 2
Ioan).”
Întrebarea mea este: ”Oare nu tocmai
apostolul Ioan ne vorbește de nașterea din nou și de
nevoia de a avea un Mângâietor?” În evanghelia după Ioan
se prezintă cel mai bine această relație directă dintre
Dumnezeu și om, care se realizează prin Duhul Sfânt.
Legat de prima întrebare: ”Oare nu tocmai textul, de
fapt toate textele N.T. ne vorbesc despre nevoia unei
”superioare” dependențe de Duhul Sfânt?” Aceasta este
esența învățăturilor textului, de care dvs., D-le B,
faceți atâta caz, adică învățătura Bibliei. Trebuie să
depindem de Duhul Sfânt și să trăim fiind călăuziți în
toate lucrurile, direct de către El. (Galateni 5; 16-26)
Nu vedeți că sunteți ipocrit, d-le B, vă transpuneți în
mare apărător al Scripturilor, dar, în fapt, le călcați
în picioare învățăturile? Chiar nu sesizați ipocrizia,
sunteți chiar atât de orbit de doctrina pe care o
serviți? ”Dacă lumina care este în dvs. este întuneric,
cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” (Matei
6; 23) Pentru un om, care pretinde că este în cunoștință
de învățăturile Bibliei, mă surprinde cât de departe
poate să fie un pastor de ele.
În ceea ce mă privește, eu sunt un mare
admirator al Scripturilor și un apărător lucid și cât se
poate de obiectiv al Bibliei, dar, ca să fiu sigur că
fac un serviciu adevărului, eu studiez Scripturile în
mod critic și analitic și scot în evidență toate
nepotrivirile, pe care constat că acestea le conțin. Nu
apăr Biblia orbește, fără ca mai întâi să nu mă preocupe
conținutul ei, ci consider că o apăr atunci când încerc
să înțeleg ce mesaj ne oferă ea cu adevărat și care este
raportul dintre textul scris și mesajul respectiv.
Studiul critic nu înseamnă că eu critic pe cineva sau
ceva, ci înseamnă o analiză complexă, evoluată, a
Scripturilor, în care mă interesează nu doar ceea ce am
în fața mea, dar și modul în care au fost scrise
textele, de către cine, în ce perioadă istorică și mai
ales felul în care textele Bibliei se potrivesc și se
completează, unele cu celelalte. Mulți Creștini, din
neștiință, tratează N.T. ca și cum el ar fi fost scris
în chiar momentul în care s-au petrecut faptele și, ca
și cum, evangheliștii, după ce au asistat la evenimente,
s-ar fi apucat imediat de scris. Este o înțelegere
greșită. Lucrurile nu s-au petrecut așa. Evangheliile au
fost scrise la aproximativ 50 de ani distanță, față de
evenimentele pe care le descriu. Să ne imaginăm că
evenimentele celui de-al doilea război mondial ar fi
fost descrise după 50 de ani de la producerea lor. Cum
ar arăta istoria? Ce ar fi dacă ne-am baza doar pe
amintirile martorilor, dintre care mulți au murit? În
vremea lui Isus (Iisus) media de viață era foarte
scăzută. Luca ne arată clar că evanghelia sa nu a fost
scrisă la dictarea lui Dumnezeu, ci în urma documentării
sale. (Luca 1; 1-4) Ce înseamnă că toată Scriptura este
insuflată de Dumnezeu? Luca ne spune că el a făcut
cercetări cu de amănuntul, asupra evenimentelor legate
de Isus (Iisus). Dacă ceea ce s-a întâmplat pe vremea
lui Isus (Iisus) i-a fost insuflat evanghelistului Luca,
direct de Dumnezeu, atunci de ce a trebuit să facă
cercetări cu de amănuntul, oare nu l-a crezut Luca pe
Dumnezeu? Cele două texte se contrazic între ele adică
Luca 1; 1-4 și 2 Timotei 3; 16-17. Desigur că lucrul
acesta este evident numai dacă considerăm ca făcând
parte din Scriptură și scrierile N.T., lucru pe care
Baptiștii desigur că îl acceptă. Aceeași origine și
aceeași natură de reconstituire a unor evenimente
istorice o au și Faptele Apostolilor, care sunt
atribuite tot lui Luca. Oricât ar spăla unii predicatori
Baptiști creierele celor credincioși, faptele rămân
fapte și adevărul nu se vinde în Supermarket și nici nu
se poate mutila în perimetrul unor doctrine și dogme
considerate a fi obligatorii.
Orice text al Biblie trebuie să fie
interpretat în contextul întregului conținut al ei și în
contextul istoric în care a fost scris. Bisericile
instituționale au spălat multe creiere și au grijă să
prezinte Biblia ca pe o carte intangibilă ”sfântă,” dar
fiecare prezintă învățăturile din această carte, în stil
personal, după felul în care și-au formulat propriile
lor opinii, pe care le declară, la rândul lor ”sfinte,”
adică intangibile. Eu o spun și o voi repeta mereu,
trebuie să fim atenți la gigantica manipulare pe care o
practică multe instituții bisericești. Ele declară
”sfânt” tot ce vor ele să declare ”sfânt,” căci tot ce
este ”sfânt,” nu poate fi analizat critic și înțeles,
așa cum ar trebui să fie înțeles, adică în profunzime.
Oamenii devin ”sfinți,” clădirile sunt ”sfinte,” cărțile
sunt și ele ”sfinte” și manevra este gata. Este pregătit
terenul pentru spălarea creierelor. Trebuie să credem,
fără să analizăm, tot ceea ce este declarat ”sfânt,”
căci altfel suntem amenințați și ni se aplică eticheta
”eretic.” Pe mine această eticheta nu mă impresionează
de loc și sunt foarte mulțumit că există drepturile
omului, câștigate prin mari confruntări cu
obscurantismul religios, căci altfel ieșea de mult fum
din mine, așa cum a ieșit, fiind arși pe rug, din mulți
oameni spirituali, care nu au putut să nu spună și
semenilor lor ceea ce credeau ei sau ele și ceea ce au
descoperit.
Numai dacă scoatem în evidență forța și
importanța Scripturilor, eliminând și explicând, pe cât
este posibil, slăbiciunile lor, numai în acest fel
Creștinismul poate să aibă relevanță pentru lumea de
astăzi. Toate punctele mele de vedere, se bazează, în
primul rând, pe studierea Scripturilor și nu există nici
o singură părere pe care o avansez, fără să o argumentez
temeinic cu argumente biblice. Pe de altă parte,
multitudinea de doctrine și dogme creștine și marea lor
diversitate se explică tocmai prin economicitatea
textelor Bibliei, care abordează, de exemplu, întreaga
istoriei a universului și apariția pământului pe doar
două pagini ale acestei cărți. Există multe textele
aflate în contradicție, în N.T. de exemplu, Isus (Iisus)
i-a învățat pe ucenici să boteze pe ucenici, în numele
Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, dar apostolul
Pavel i-a învățat să îi boteze pe ucenici doar în numele
lui Isus (Iisus). (Matei 28; 19-20; Faptele Apostolilor
2; 37-38) Diferența aceasta este destul de mare ca să
genereze apariția a două confesiuni creștine diferite și
iată, în acest fel, încep să apară doctrine și dogme
care se deosebesc una de cealaltă și se contrazic una cu
cealaltă. Ce s-a întâmplat, care formulă este cea
corectă? A spus oare Isus (Iisus) cuvintele care sunt
consemnate în N.T. sau acestea au apărut în procesul
formării doctrinei Trinității? Această doctrină nu a
existat de la început în patrimoniul adunărilor
creștine. Dacă Isus (Iisus) chiar a spus aceste cuvinte,
cum se face că Petru a modificat formula botezului în
apă, cu ce legitimitate?
Are cineva dreptul să modifice cuvintele lui
Isus (Iisus), adică să le schimbe? Eu consider că nu,
căci dacă ne apucăm să modificăm cuvintele lui Isus
(Iisus), atunci ajungem la o religie, care se deosebește
de ceea ce ne-a învățat El. Și cu toate acestea, într-o
anumită măsură, probabil că tocmai asta a făcut
instituția bisericească în formare. Cum rămâne cu Sola
Scriptura? Sola Scriptura nu are valoare fără Solul
Cristus. De altfel, textul principal pe care se bazează
doctrina Trinității, nu există în cele mai vechi
manuscrise, ale N.T., care s-au păstrat și este limpede
că acest text a fost introdus târziu în cadrul
scrierilor N.T. (1Ioan 5; 7). Acest text se află în
paranteze chiar și în unele versiuni ale Bibliei
Cornilescu. Când Baptiștii vorbesc despre onorarea
Scripturilor ei uită să vă ofere toate informațiile pe
care vi le dau eu, ei mint prin omisiune. Mulți dintre
liderii lor sunt niște oameni nepregătiți în domeniul
cunoașterii Bibliei, dar chiar și cei pregătiți, din
motive de spălare a creierelor au grijă să nu vorbească
despre asta.
Există două variante de interpretare și
anume: 1) Rămânem fideli la tot ceea ce a spus Isus
(Iisus) 2) Ne considerăm împreună lucrători cu Dumnezeu
și schimbăm ceea ce a spus Isus (Iisus), așa cum credem
noi de cuviință și în așa fel încât să se potrivească cu
ceea ce credem noi că sunt nevoile comunităților
creștine, la care ne adresăm. (1 Corinteni 3; 9) Care
variantă o aleg eu? Aleg categoric prima variantă. Care
variantă a fost aleasă de apostolul Pavel și apoi de
instituția bisericească în formare? Să facem o
distincție. Unele scrieri ale lui Pavel sau care sunt
doar atribuite lui, introduc elemente noi, pe care Isus
(Iisus) nu le-a prevăzut, elemente care, așa cum am
arătat în articolele mele, chiar dacă nu contrazic
direct și fățiș învățăturile lui Isus (Iisus), și chiar
dacă Persoana Lui este prezentată de Pavel la mare
cinste, ele totuși introduc elemente, cum ar fi
autoritatea bisericească și judecățile pentru păcate, pe
care Isus (Iisus) nu le-a prezentat și care, în
ansamblul lor, sunt diferite de învățăturile Lui. Avea
dreptul Pavel să facă asta, a făcut bine ceea ce a
făcut? Pavel a dus o luptă pentru propria sa autoritate,
lucru prezentat în epistolele sale și eu cred că în
această luptă s-a implicat și personal și că efectele
acestor confruntări se regăsesc pe paginile N.T. (1
Corinteni 1; 11-12) Personal, nu cred că a făcut bine,
dar este greu de analizat în contextul în care a lucrat
el. După părerea mea, Pavel a dus prea departe
principiul că suntem împreună lucrători cu Dumnezeu,
principiu pe care chiar el l-a formulat. Da, suntem
împreună lucrători cu Dumnezeu, dar nu avem dreptul să
schimbăm cuvintele spuse de El și chiar trecerea cu
vederea a unor învățături, prin prezentarea altora, mai
legaliste, este tot o formă de manipulare. Oare nu
practică multe Biserici instituționale această manevră?
Eu cred că da. Pe de altă parte, este foarte posibil ca
instituția bisericească în formare să fi mers mult mai
departe și să fi făcut mistificări și mai mari și afirm
acest lucru deoarece este un fapt indiscutabil că
anumite epistole ale lui Pavel au fost falsificate,
prezentate sub pseudonim, prin urmare valoarea lor
spirituală trebuie atent verificată. A face abstracție
de aceste fapte înseamnă a ne lega singuri la ochi și eu
afirm că astfel nu facem nici un serviciu lui Dumnezeu.
Nu îl servim pe Dumnezeu mințind, ci numai spunând
adevărul. Singura forma de a îl sluji pe Dumnezeu este
aceea de a spune adevărul și a prezenta sincer ceea ce
credem noi. Nu realizăm nimic dacă, atunci când vorbim
despre Hristos sau atunci când predicăm evanghelia,
căutăm să facem pe place instituțiilor bisericești sau
delatorilor noștri.
În cazul formulei care trebuie să fie
folosită pentru botezul în apă este posibil ca Isus
(Iisus) să nu fi prescris formula pe care o prezintă
N.T. și ca aceasta formulă să fi fost introdusă mai
târziu de către reprezentanții instituției bisericești
în formare. Dacă așa stau lucrurile, atunci ne putem
pune întrebarea câte din textele N.T. au fost modificate
sau adăugate de către instituția bisericească și care
sunt cuvintele pe care le-a spus Isus (Iisus) și care
sunt cuvintele pe care le-au spus oamenii, în numele
Lui. Este o întrebare perfect legitimă și oricine m-ar
considera eretic sau ar folosi orice formulă
denigratoare ar face el sau ea însăși un afront la
libertatea și necesitatea ca oamenii să studieze
Scripturile. Ce înseamnă a studia Scripturile? Înseamnă
doar a le prelua și învăța ca un ”papagal,” pe de rost
și fără analiză sau înseamnă să intrăm în resorturile
lor adânci și să vedem cum au apărut și care este
mesajul profund, spiritual, pe care ele încearcă să ni-l
transmită. Este foarte la modă pentru unii să se
prezinte ca și ”apărători ai Scripturilor,” chiar și
atunci când nu știu ce conțin ele exact, dar ei și ele
fac acest lucru doar pentru a își dovedi o falsă
legitimitate ca și Creștini și conformismul lor cu
părerile susținute de majoritate. Scripturile nu sunt
perfecte, numai despre Dumnezeu s-ar putea spune că este
perfect, dar nu și despre o carte, scrisă de către
oameni. A cerceta Scripturile nu înseamnă a denigra
Scripturile și oricine susține contrariul, după părerea
mea, alunecă către fanatism religios. Există nenumărate
inconsistențe și contradicții în Biblie, pe care le-am
descoperit, chiar fără să vreau, pe parcursul studierii
ei și ceea ce văd, negru pe alb, ca să spun așa, nu
poate nici cea mai mare forță și nici cele mai mari
denigrări sau amenințări să mă facă să reneg. Nu doresc
să fiu conformist de dragul de a fi cu orice preț
conformist și în acord cu părerile majorității, pentru a
mă face acceptabil pentru cei mai mulți, căci aceasta ar
însemna să mint și nu vreau să mint cu nici un preț,
dimpotrivă, vreau cu orice preț să spun adevărul. Care
este acest preț? De exemplu, Baptiștii, unii dintre ei,
au început să mă denigreze și au găsit cu cale să mă
numească carismatic.
Sunt eu cu adevărat carismatic? Da și nu,
adică sunt carismatic în limitele pe care le prezintă
N.T., când se referă la activitatea lui Isus (Iisus) pe
pământ, dar nu mai sunt carismatic, atunci când văd
oamenii râzând, în mod necontrolat sau practicând forme
exagerate de carismatism, pe care nu le prezintă
Scripturile? Care Scripturi, ar putea cineva să mă
întrebe? Oare evangheliile gnostice nu îl prezintă pe
Isus (Iisus) râzând foarte mult? De acord, numai că eu
mă refer la evangheliile canonizate în care Isus (Iisus)
apare mai degrabă plângând, decât râzând. Sunt
carismatic căci cred cu convingere în lucrările Duhului
Sfânt și formele de manifestare pe care le prezintă N.T.
și, fără îndoială că, după părerea mea, ele sunt la fel
de valabile astăzi, ca și în trecut. Același Isus
(Iisus), care a trăit pe pământ acum 2000 de ani,
același Isus (Iisus), trăiește și astăzi, deoarece El a
înviat și stă alături de Tatăl. Aceleași puteri, pe care
le avea în trecut și poate chiar puteri sporite, Isus
(Iisus) le are și astăzi și le folosește în beneficiul
celor credincioși și a celor credincioase. Cum ar putea
să conducă Duhul Sfânt Biserica lui Hristos, dacă El nu
ar exercita și manifesta darurile pe care Pavel le
precizează în epistola 1 Corinteni? (1 Corinteni 12;
1-11) Eu cred că dacă Duhul Sfânt nu ar exercita această
putere, atunci anunțarea evangheliei s-ar face numai
prin citirea N.T. și predicarea ei de la amvoane, dar
fără putere, așa cum fac unii Baptiști, adică cei
necarismatici. Totuși această formă de anunțare a
evangheliei nu este cea prevăzută de N.T., de care
aceeași Baptiști, fac mare caz, chiar dacă nu îi
respectă prevederile, căci Pavel ne spune că el dorea ca
predicarea sa aibă la bază puterea lui Dumnezeu și nu
doar înțelepciunea cuvintelor. (1 Corinteni 2; 5)
Un alt citat din scrierea d-lui B este
următorul: ”Când apostolul Pavel vorbește despre
,,slova care omoară“ contextul este între legea scrisă
pe tablele de piatră (Legea Mozaică) care ne-a adus
moartea pentru că suntem toți păcătoși (acel ,,lucru bun
care ne-a adus moartea“ din Romani 7:13) și îl
echivalează cu o năhramă care le mai acoperă încă
evreilor ochii ca să-L vadă pe Christos. A spune că
Pavel a disprețuit ,,textul“ Noului Testament în
favoarea unei esoterice cunoașteri directe prin
călăuzirea Duhului înseamnă a repeta greșeala
multiseculară a ereticilor condamnați mereu și
pretutindeni de Biserica serioasă. Cum ar fi putut
susține așa ceva un apostol conștient că parte din
misunea lui pământească pentru Biserică a fost tocmai
această ÎNTEGIRE a revelației scrise ?!!! (,,Slujitorul
ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi -a dat
-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui
Dumnezeu “ - Coloseni 1:25).”
Ce a făcut Pavel? A nesocotit textul N.T.?
Textul N.T. nici măcar nu exista, atunci când Pavel a
scris epistolele sale. Prin urmare, Pavel nu putea să
aprecieze sau să nesocotească textele N.T., altele decât
epistolele sale. Nu există Biserică serioasă și Biserică
neserioasă, ci există Biserica unică a lui Dumnezeu și
Bisericile instituționale sau confesiunile creștine,
adică multitudinea de instituții bisericești, a căror
doctrine se bat ”cap în cap.” Textul lui Pavel privitor
la raportul dintre slovă și Duh se poate aplica, fără
greșeală, la toată Scriptura, adică este distincția
dintre textul, în literalitatea lui, lipsit de viață,
neasimilat în viața noastră personală, adică netrăit și
”textul” care este scris de Dumnezeu în inimile noastre.
(Ieremia 31; 33) Textul devenit regulă exterioară, ceva
asemănător legilor omenești, adică norme obligatorii de
conduită, nu își descoperă profunzimile originii lor și
a motivațiilor lor, decât atunci când sunt scrise, cum
spune Biblia, în inimile noastre. D-le pastor, cum de nu
înțelegeți? În N.T., Dumnezeu ne dă un Duh nou și o
inimă nouă și nu doar un text nou. (Ezechiel 18; 21;)
26 Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi
un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră
şi vă voi da o inimă de carne.
27 Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face
să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi
legile Mele. (Ezechiel 36; 26-27)
Oare chiar nu vă este clar? În N.T.,
Dumnezeu pune în noi Duhul Său care ne face să urmăm
poruncile Lui și să păzim și să împlinim legile Lui. Nu
se poate respecta Biblia, de care dvs. faceți atâta caz,
dacă în noi nu este prezent Duhul Sfânt. Pe de altă
parte, Duhul Sfânt ne cere să respectăm Scripturile, dar
prezența Lui în noi înseamnă mai mult decât atât și
anume să pătrundem în profunzimea învățăturilor
Scripturilor, așa cum încerc eu să fac. Arătați un
singur loc unde eu nu îmi bazez afirmațiile pe
învățăturile Bibliei? Nu uitați însă că Biblia a parcurs
un proces de editare, că evangheliile au fost scrise la
o distanță de 50 de ani, față de evenimentele pe care ea
le descrie și că nepotrivirile din conținutul ei se
datorează factorului uman, care a contribuit la scrierea
propriu zisă a ei. Astăzi este limpede că unele texte
ale Bibliei sunt adausuri târzii și nu se regăsesc în
cele mai vechi manuscrise ale ei, pe care le avem. Duhul
Sfânt reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, adică pe Hristos
în noi, fără eroare, dar N.T. este o culegere de cărți,
care, din cauza factorului uman, prezintă și
neconcordanțe. Dacă citiți articolele mele, fără
aroganță instituțională și fără prejudecăți veți vedea
câteva din aceste neconcordanțe. Numai dacă înțelegem
imperfecțiunile pe care le cuprind scrierile N.T., dar
și forța sa, care rămâne nealterată, numai atunci putem
să practicăm corect învățăturile lui Isus (Iisus).
Textele Bibliei trebuiesc confirmate în noi de către
Duhul Sfânt, care locuiește în noi, altfel nu putem să
le practicăm. Oricum, în N.T. Dumnezeu își scrie Legile
Lui în inimile noastre și noi trebuie doar să ne urmăm
inimile.
31 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi
face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ
nou.
32 Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu
părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot
din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar
că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.
33 Ci iată legământul pe care-l voi face cu
casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi
pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor;
şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
34 Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele
sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci
toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai
mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi
nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” (Ieremia 31;
31-34)
Degeaba mă acuzați dvs. de esoterism, nu
înțelegeți că toată Biblia, V.T. și N.T. vorbește despre
faptul că Dumnezeu locuiește în om, că noi suntem
Templele Duhului Sfânt și că întreaga învățătură a lui
Isus (Iisus) se bazează pe acest principiu și nu doar pe
cunoașterea exterioară a textelor Scripturilor? Pavel a
subliniat nevoia de a fi învățați și locuiți de Duhul
Sfânt direct și nu doar de a recita scrierile sale. Isus
(Iisus) ne-a învățat despre nevoia Duhului Sfânt. Pavel
și ceilalți apostoli arată, în scrierile lor, către
nevoia prezenței Duhului Sfânt în om, spre nevoia de a
fi învățați direct de Dumnezeu. Nu Biblia ne învață
toate lucrurile, ci Duhul Sfânt ne învață toate
lucrurile, folosindu-se și de Biblie, dar nu numai.
26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe
care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa
toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am
spus Eu. (Ioan 14; 26)
Ceea ce ne învață Duhul Sfânt nu va fi
contrar învățăturilor autentice ale lui Isus (Iisus),
dar este contrar oricăror adausuri umane, oricăror
contradicții și greșeli, strecurate de către oameni în
Biblie, cu ocazia editării ei. Eu afirm, împreună cu
alți cercetători ai V.T. și ai N.T., că unele scrieri
biblice nu sunt conforme cu adevărul istoric și cu
mesajul real, transmis oamenilor de către Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne ajută să discernem adevărul și să separăm
falsul de autentic, atunci când este vorba de textul
scris. Duhul Sfânt ne învață și adevărata interpretare
pe care trebuie să o dăm textelor N.T. Duhul Sfânt are
rolul predominant în procesul mântuirii noastre și numai
după aceea urmează Biblia. Duhul Sfânt are un rol
complex în ghidarea noastră spirituală. Acest rol se
poate rezuma astfel:
El cercetează:
«Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci
ale lui Dumnezeu.» (1 Corinteni 2:10)
El aude:
«[Duhul adevărului] va vorbi tot ce va fi auzit.» (Ioan
16:13)
El vorbeşte:
«(...) Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.» (Matei
10:20)
«Duhul Sfânt a zis: “Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe
Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”» (Faptele
Apostolilor 13:2)
El ne învaţă:
«Căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce
va trebui să vorbiţi.» (Luca 12:12)
El mărturiseşte:
«Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la
Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl,
El va mărturisi despre Mine.» (Ioan 15:26)
El ne face cunoscut:
«Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, (...) vă
va descoperi lucrurile viitoare.» (Ioan 16:13)
El iubeşte:
«(...) pentru dragostea Duhului.» (Romani 15:30)
Ne mângâie:
«Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt (...).» (Ioan
14:26)
El ne ajută:
«Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră
(...).» (Romani 8:26)
«Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi
Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica
Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.»
(Faptele Apostolilor 9:31)
El intervine:
«El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.»
(Romani 8:27)
Ne invită la pocăinţă, la salvare:
«Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!” Şi celui ce îi este
sete, să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!»
(Apocalipsa 22:17)
El face ceea ce vrea:
«Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh,
care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.» (1 Corinteni
12:11)
El ne îndrumă:
«Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu
sunt fii ai lui Dumnezeu.» (Romani 8:14)
Uneori ne împiedică:
«Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească
Cuvântul (...).» (Faptele Apostolilor 16:6)
«Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia;
dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.» (Faptele
Apostolilor 16:7)
El ne dovedeşte:
«Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt.» (Evrei
10:15)
El convinge:
«Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce
priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.» (Ioan 16:8)[1]
Pavel, așa cum ne declară chiar el, a primit
în mod miraculos evanghelia pe care o propovăduia,
direct de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt.
11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia
propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;
12 pentru că n-am primit-o, nici n-am
învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus
Hristos. (Galateni 1; 11-12)
Eu afirm cu toată convingerea că orice om
credincios primește în esența ei evanghelia în
conștiința lui sau a ei, chiar înainte să citească N.T.,
o dată cu primirea darului credinței, prin intermediul
Duhului Sfânt, așa cum a primit-o și Pavel.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l
atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în
ziua de apoi.
45 În Proroci este scris: „Toţi vor fi
învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe
Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. (Ioan 6;
44-45)
Credința vine prin auzire și auzirea prin
cuvântul lui Dumnezeu. (Romani 10; 17-18) Asta ne spune
apostolul Pavel, dar Isus (Iisus) ne-a învățat și
altceva. (Ioan 6; 44-45) Isus (Iisus) ne-a spus însă că
mai întâi trebuie să îl ascultăm pe Tatăl, nu doar să
auzim Biblia predicându-se, ci pe Tatăl care ne atrage,
în mod personal și Tatăl nu vorbește doar prin Biblie,
ci Tatăl vorbește în noi. Dacă Tatăl ar vorbi doar prin
Biblie, cum cred Baptiștii, atunci fiecare care aude
predicându-se sau care citește Biblia ar ajunge să
creadă, căci credința vine prin auzire, după cum ne
spune Pavel, dar știm că nu este așa. Biblia are efect
numai asupra acelora, care l-au ascultat pe Tatăl,
vorbind în cugetul lor și care apoi au auzit sau au
citit Biblia și au crezut în Hristos. Scripturile
vorbesc despre Hristos, dar Tatăl ne vorbește direct în
cuget și acolo ne atrage către credința în Hristos. Eu
afirm că o credință autentică se bazează pe o dovadă de
putere personală, pe care ne-o dă Dumnezeu Tatăl și nu
doar pe auzirea cuvântului Bibliei. Pavel nu a primit
credința prin auzire ci printr-o experiență personală cu
Dumnezeu. Aceasta este credința apostolică, la care
suntem chemați. În orice caz, cele două elemente se
completează, nu se exclud reciproc. Citirea textelor
scrise este necesară pentru a ne confirma ceea ce primim
și pentru a ne ajuta să formulăm și să înțelegem mai
bine, cu mintea ceea ce am primit. Este adevărat că nu
oricine are talentul lui Pavel de a exprima revelația
primită, dar orice om credincios, primește, în esență,
mesajul primit de apostol.
Oare nu tocmai apostolul Pavel este acela
care ne îndeamnă să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt și
nu de firea pământească? Pavel nu ne sfătuiește să
umblăm călăuziți doar de scrierile sale, sau ale altui
autor, adică doar prin citirea unor texte scrise, ci ne
spune că trebuie să fim ghidați direct de către Duhul
Sfânt, care locuiește în noi și nu doar de cuvintele
scrise, de ”slova” care omoară. Oare Pavel a avut în
vedere, atunci când s-a referit că slova omoară, numai
la V.T. sau la orice interpretare literală, nespirituală
a textelor, inclusiv a textelor epistolelor sale?
Consider că aprecierea făcută de Pavel este corectă și
nu se referă doar la scrierile V.T., ci are
aplicabilitate și la N.T. Prin urmare, V.T. nu conținea
doar slove, ci și mesajele transmise de Dumnezeu, prin
Duhul Sfânt, deci nu era doar o teorie, ci era și
mărturia puterii lui Dumnezeu. Tot așa și N.T., poate
fin înțeles ca un set de reguli sau ca o invitație de a
îl primi pe Dumnezeu să locuiască în noi, deci mult mai
mult decât a urma mecanic un regulament. Cum omoară
slova, în ce fel? Slova omoară atunci când încercăm să
aplicăm mecanic ceea ce citim, fără să asimilăm, fără să
trăim în conștiințele noastre și fără să înțelegem
mesajul profund, pe care textul scris încearcă să îl
transmită. Mesajul este totdeauna mai mare decât textul
în sine, este mai complex, spune mai mult, nu se reduce
la economia textului, căci textul este limitat de
limbajul folosit și de capacitatea de percepție a celui
care îl citește. Mesajul scris este totdeauna subordonat
și inferior intenției autorului, căci prin mesajul scris
nu se pot transmite și toate stările spirituale sau
trăirile, la care acest mesaj se referă. Dumnezeu este
mai mare decât Biblia și adevărurile Lui sunt
incomparabil mai complexe decât ne transmit scrierile
N.T. Dumnezeu este o Realitate infinită, dar Biblia este
un text finit și extrem de economic în descrierile sale.
Este atât de economic încât uneori textul devine
insuficient de clar și generează confuzii. Biblia
conține o invitație și nu epuizează o anumită tematică.
Invitația conținută de Biblie este aceea de a îl
cunoaște personal pe Dumnezeu, pentru a ne da seama ce
bun este El. Dumnezeu dorește să locuiască în noi și
astfel noi devenim templele Duhului Sfânt și acesta este
unul dintre cele mai importante mesaje ale Bibliei.
Mai mult, în momentul în care Pavel scria că
”slova omoară, dar Duhul dă viață,” Biblia scrisă era
extrem de rară, deci relația omului cu Dumnezeu nu se
baza pe citirea textelor N.T., atât cât ele existau,
evangheliile nefiind încă scrise, ci legătura dintre
Dumnezeu și fiecare credincios și credincioasă în parte
se baza doar pe prezența Duhului Sfânt în om. Chiar și
apostolii nu își bazau predicile lor pe texte scrise, ci
pe puterea Duhului Sfânt, care era în ei. Principiul
”Sola Scriptura” este greșit dacă nu este însoțit de
principiul ”Solus Spiritus.” Acesta este un element al
Noii Reforme, pe care o propun. Cei mai mulți dintre noi
sunt familiari cu cele cinci ”Solas” ale Reformei. ”Sola
Scriptura,” numai Scriptura, ”Sola Fide,” numai
credința, ”Sola Gratia,” numai grația divină, ”Solus
Christus,” numai Hristos și ”Soli Deo Gloria,” toată
gloria numai lui Dumnezeu. Personal consider că la
aceste puncte ale Reformei, Noua Reformă trebuie să mai
adauge încă un punct și anume ”Solus Spiritus.” Acest
din urmă punct eu îl consider esențial pentru succesul
Noii Reforme și rostul său este acela de a scoate în
evidență rolul determinant pe care Duhul Sfânt îl joacă
în mântuirea omului. Mișcarea Penticostală nu mi se pare
suficientă, în propunerile sale, căci nu subliniază
suficient importanța nașterii din nou, ca valoare
primordială a vieții oricărui Creștin. Cine nu are
Duhul lui Hristos nu este al Lui. (Romani 8; 9) Numai
cine este locuit, în mod personal, de către Duhul lui
Dumnezeu, care de fapt este chiar Dumnezeu, are, după
părerea mea, șansa mântuirii. O astfel de persoană,
devine copilul lui Dumnezeu și o făptură nouă. O astfel
de persoană este învățată direct de către Dumnezeu
adevărurile credinței creștine și devine liberă, adică
numai depinde de instituțiile bisericești și limitările
lor. Numai o astfel de persoană poate să facă progresele
cerute de evoluția sa spirituală și numai o astfel de
persoană poate să ajungă la înălțimea staturii
plinătății lui Hristos. (Efeseni 4; 14)
Am reprodus citatele de mai sus, din
dialogul scris cu d-l B, deoarece ele mi se par extrem
de semnificative pentru modul cum înțeleg reprezentanții
Bisericilor instituționale, în cazul de față un
reprezentant al Bisericii instituționale Baptiste
relația dintre Dumnezeu și om și cât de jos privesc ei
orice relație cu adevărat duhovnicească, orice
experiență spirituală, pe care ei o consideră ”suspectă”
sau „periculoasă.” A fi ghidat de către Duhul Sfânt, în
mod personal, este un pericol, pentru acești
reprezentanți bisericești și singura modalitate
acceptabilă în ochii lor este aceea de a urma fără nici
o analiză, interpretarea pe care ei o dau textelor N.T.
Noua Reformă, pe care eu o propun, are la bază o
cercetare minuțioasă, critică a scrierilor N.T. și nu
doar o studiere superficială și dogmatică, care să facă
totală abstracție de istoria scrierii N.T., de înțelesul
lui spiritual, de sensul global, de mesajul și de
peisajul de ansamblu, pe care N.T îl prezintă. Litera
omoară și o înțelegere literală a textelor, care nu au
fost concepute pentru a dobândi o interpretare literală,
de exemplu a parabolelor, sub semnul unei fidelități,
greșit înțelese cu textul, este un dezastru raportat la
o experiență spirituală autentică. Pentru acest domn B,
la fel ca și pentru alți membrii ai Bisericilor
instituționale nici măcar nu se pune problema unei
uniuni duhovnicești cu Hristos și, mai mult chiar,
singura cale către mântuire este prescrisă doar de
instituția lor bisericească, deoarece ei pur și simplu
au luat în ”proprietate” religia creștină și o ”împart”
cum și la cine vor ei.
Pe de altă parte, prin scrierile mele eu încerc să arăt
modul în care Bisericile instituționale au divizat și au
”rupt” Trupul lui Hristos. Oare Hristos nu a cerut
unitate între Creștini?
20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor
crede în Mine prin cuvântul lor.
21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în
Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru
ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o
Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –
23 Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei
să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că
Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să
fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca
să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă
Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
Există această unitate sau Isus (Iisus) s-a
rugat în zadar? Această unitate există doar între aceia
și acelea care, fiind locuiți de Duhul lui Dumnezeu și
fiind născuți din nou de El au devenit ființe noi, copii
ai Lui. Cu alte cuvinte, unitatea Bisericii este dată de
unitatea Duhului Sfânt, care locuiește în toți cei sau
cele care aparțin cu adevărat de Biserica unică a lui
Dumnezeu. Dacă există un singur Duh, așa cum este și un
singur Domn, atunci există un singur Trup, adică o
singură Biserică, chiar dacă există multe instituții
bisericești. (Efeseni 4; 3-6) Care instituție
bisericească reprezintă adevărata Biserică a lui
Dumnezeu și care set de doctrine și dogme sunt singurele
adevărate? Niciuna și nici unele. Eu propovăduiesc
Biserica unică a lui Dumnezeu și nu susțin nici o
instituție bisericească, nici una dintre ele, nici
Biserica instituțională Ortodoxă, cu dogmele și
doctrinele ei și nici Biserica instituțională Baptistă,
subliniez ca să se înțeleagă că nu susțin pe una în
defavoarea celeilalte.
1 Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat
pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de
chemarea pe care aţi primit-o,
2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu
îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în
dragoste
3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului,
prin legătura păcii.
4 Este un singur trup, un singur Duh, după
cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a
chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur
botez.
6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al
tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează
prin toţi şi care este în toţi. (Efeseni 4; 1-6)
De ce există însă atât de multă
diviziune instituțională între Creștini? Ea există din
cauza unora ca D-l B, care fiind atașat pe viață și pe
moarte de o instituție bisericească, în cazul de față,
cea Baptistă, consideră, fără just temei, că doctrinele
și dogmele acestei Biserici instituționale sunt cele mai
bune. Este foarte greșită absolutizarea
acestor doctrine, pe care, d-l B, care nu a înțeles ce
scriu eu, ele însele constituie o formă de tradiție,
adică se înlocuiește prezența vie a lui Dumnezeu în
viețile noastre cu concepte teoretice și doctrinale,
inspirate din N.T. dar care, prin interpretările rigide
pe care le dobândesc, contrazic flagrant, în
practică, N.T. și învățăturile lui Isus (Iisus). În N.T.
apostolul Pavel ne spune că noi cunoaștem pe Dumnezeu
doar în parte, ce temei biblic avem atunci să considerăm
că numai Biserica instituțională Baptistă are dreptate
în doctrinele și dogmele ei? (1 Corinteni 13; 9) În
parte, însemnă parțial și parțial însemnă că putem
greși, deoarece nu vedem întregul.
Eu nu am comparat tradițiile Ortodoxe cu
cele Baptiste, așa cum încearcă d-l B să inducă lumea în
eroare, căci eu critic toate tradițiile și chiar dacă
ele nu sunt de aceeași clasă, aceasta nu înseamnă că nu
sunt la fel de dăunătoare. De fapt, ce spun eu este că
tradiție, în sensul cel mai larg al acestui termen,
poate fi socotită și o anumită interpretare a textelor
N.T., una care a devenit obligatorie, adică impusă și
rigidă și prin aceasta se impune cu forța unei tradiții.
Chiar d-l B recunoaște că există astfel de tradiții în
Biserica instituțională Baptistă, după cum se exprimă
el, tradiții organizatorice, dar ele nu sunt doar
organizatorice, ele se manifestă prin obligația de a
crede ceea ce susține, în mod oficial, această
instituție bisericească, adică o anumită interpretare
dată textelor N.T., nu doar luate individual, ci în
ansamblul lor, ca și viziune globală despre învățăturile
lui Isus (Iisus). D-l B spune că Biserica instituțională
Baptistă respectă N.T. în toate privințele și așa spun
toate confesiunile creștine, dar este oare adevărat? În
realitate, așa cum ne arată istoria Creștinismului,
textele N.T., care prezintă o realitate extrem de
complexă și vie au fost interpretate și reinterpretate
în multe feluri. Nu se respectă de fapt textele N.T., ci
o interpretare sau alta, dată acestor texte.
În fond, textele N.T. trebuiesc să fie
interpretate unele prin altele și nu doar folosite ca și
pretexte, cu care să se susțină o anumită doctrină
creștină obligatorie, așa cum fac, în general,
Bisericile instituționale. Eu susțin că Dumnezeu este
viață, o viață care depășește orice limite și orice
încercare umană de a o prinde în contururile înguste ale
oricărei doctrine sau dogme, o viață care trebuie mai
întâi de toate trăită, în ființele și în viețile noastre
și nu doar fixată în ”insectarul” unor idei
preconcepute. Hristos cel viu este adevăratul Cuvânt al
lui Dumnezeu și textele biblice sunt numai cuvintele,
despre acest Cuvânt. Evangheliile au fost scrise la o
distanță de aproximativ 50 de ani de la data la care
s-au petrecut faptele descrise de ele și ele conțin și
nenumărate inexactități, datorate receptorilor umani. Să
dau un singur exemplu: Hristos ne-a cerut să fim
botezați în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al
Duhului Sfânt, dar Petru ne-a cerut să fim botezați doar
în numele lui Isus (Iisus). Pentru amănunte a se vedea
articolul intitulat ”Botezul în apă și nașterea din
nou,” aflat pe situl
www.bisericaspiritualaunica.com Ar părea că este
doar o mică diferență, dar ea este destul de mare ca să
fie gata să separe unele confesiuni creștine între ele.
Oare Petru nu a fost de față când Isus (Iisus) ne-a
învățat cum trebuie să fim botezați, oare avea el
dreptul să schimbe formula prescrisă de Isus (Iisus)?
Există multe astfel de neconcordanțe și de aceea eu
afirm că, în timp ce acordăm N.T. importanța cuvenită,
văzându-i tăria, dar și slăbiciunile, în același timp și
mai cu seamă trebuie să aspirăm să ne racordăm direct de
la sursă, adică de la Hristos Cel viu, care locuiește în
noi, prin Duhul Sfânt. El ne învață toate lucrurile și
dacă nu credem asta nu avem cum să devenim Creștini
practicanți, în sens real.
Noi suntem Templele Duhului Sfânt și cine nu
are Duhul lui Hristos nu este al Lui. Degeaba încearcă
un funcționar religios sau altul să mă facă să accept că
este periculos să ne bazăm pe învățăturile Duhului
Sfânt, pe Duhul, care dă viață, căci nu există altă cale
adevărată pentru a fi ai lui Hristos. Este periculos,
dar nu pentru credincioși, ci este periculos pentru
Biserica instituțională Baptistă, adică pentru
instituția bisericească, dacă noi vom fi conduși direct
de Dumnezeu, de Capul Bisericii, căci nu vom mai fi așa
de ușor de manipulat și nici atât de dependenți de
instituția bisericească baptistă și de monopolul pe care
aceasta l-a pus asupra adevărurilor de credință. Este
periculos pentru d-l B, slujitorul fidel al Biserici
instituționale Baptiste, dar pentru noi nu este
periculos de loc, este calea adevărată către mântuire.
Numai dacă ne vom lăsa conduși în toate lucrurile de
Duhul lui Hristos, în mod direct și în mod individual,
numai așa vom putea să trăim fără păcat și să cunoaștem
toate lucrurile, folositoare pentru mântuirea noastră.
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu
împliniţi poftele firii pământeşti. (Galateni 5; 16)
Oare Duhul, care ne călăuzește nu ne învață
și ce trebuie să credem, fiecare dintre noi, care sunt
adevărurile de credință? Oare Duhul, care vorbește în
noi are nevoie de instituțiile bisericești care să
formuleze pentru noi, adevărurile de credință, și care
să impună doctrine și dogme obligatorii, în care trebuie
să credem? Nicidecum. Duhul Sfânt ne învață toate
lucrurile, subliniez toate lucrurile și nu numai anumite
lucruri, căci Isus (Iisus) a spus că Mângâietorul, adică
Duhul adevărului ne învață toate lucrurile, adică
absolute toate lucrurile, inclusiv adevărurile despre
credință, despre natura lui Dumnezeu, etc. Dacă
Scripturile, în forma lor scrisă, ar fi fost suficiente
pentru mântuirea noastră, de ce ar mai fi fost nevoie ca
Isus (Iisus) să ne trimită Mângâietorul, care să ne
învețe toate lucrurile? Nu ar mai fi fost nevoie, dar,
din nefericire, așa cum ne învață apostolul Petru, mulți
răstălmăcesc Scripturile spre pieirea lor și nu doar
scrierile lui Pavel, aș spune eu. (2 Petru 3; 16)
D-l B contrazice cu vehemență ceea ce ne
învață N.T., dar cu nerușinare se declară adept al
Scripturilor. El malformează și pervertește înțelesul
textelor N.T. și nu acceptă prezența Duhului lui
Hristos, care ne învață toate lucrurile, el vrea să ne
învețe Biserica instituțională Baptistă toate lucrurile
și noi să devenim adepți ai acestei instituții
bisericești și nu adepți ai lui Hristos. D-l B, l-am
întrebat eu, în scris, cum puteți să fiți atât de
departe de ceea ce ne învață Scripturile și totuși să vă
declarați Creștin? Acum vreți să prostiți și pe acești
oameni care caută sincer să practice învățăturile lui
Isus (Iisus), pe C. F. și pe ceilalți? Vreți să îi
atrageți la instituția dvs. Baptistă și să întăriți
structurile instituționale pentru a face un prozelitism
dăunător, care favorizează numai organizația religioasă,
dar nu sufletele celor credincioși și credincioase? Hai
să vedem ce ne spune N.T. despre prezența Duhului Sfânt
în om, prezență pe care dvs. vreți să o înlocuiți cu
niște doctrine și dogme găunoase, care să îi facă pe
oameni dependenți de o instituție bisericească și nu să
îi determine să fie una în Duh cu Hristos.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile
firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti;
pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă
după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii
pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile
Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii
pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci
ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să
se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să
placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti,
ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în
adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu
este al Lui. (Romani 8; 5-9)
D-le B, am continuat interogația mea, dacă
Duhul lui Hristos locuiește în om, cum spuneți dvs. că
omul nu trebuie să se lase direct condus de către El, ci
trebuie să se lase condus doar după interpretarea
textelor N.T. pe care Biserica instituțională Baptistă
le dă acestor texte? De altfel, interpretare Baptistă a
textelor N.T. este diferită față de interpretarea
Adventistă, Penticostală, Iehovistă, Ortodoxă,
Romano-catolică, Greco-catolică etc. De aceea, eu spun
și susțin în continuare că nu trebuie să ne bazăm
pe interpretările, subliniez interpretările, pe care
Bisericile instituționale le dau textelor N.T., ci
trebuie să ne bazăm întru totul, cu toată ființa
noastră, pe ceea ce ne învață Duhul lui Dumnezeu, care
locuiește în noi, în aceia și acelea în care locuiește
cu adevărat, căci cine nu are Duhul lui Hristos nu este
al Lui. Cum adică, ne declarăm ai lui Hristos și nu
ascultăm de ceea ce ne spune El în conștiințele noastre,
să așteptăm să ne învețe o instituție bisericească sau
alta ceea ce trebuie să credem? De unde anomalia și
absurditatea asta? Ascultă glasul Scripturii d-le B:
16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da
un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;
17 şi anume Duhul adevărului, pe care
lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L
cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi
va fi în voi. (Ioan 14; 16-17)
Oare cui s-a adresat Isus (Iisus) când a
spus aceste cuvinte? S-a adresat El vreunei
instituții bisericești sau s-a adresat ucenicilor Lui,
adică indivizilor care îl urmau? El s-a adresat negreșit
ucenicilor Săi, deoarece numai oamenii, în mod
individual și nu instituțiile bisericești sunt mântuiți.
Duhul Sfânt este Mângâietorul fiecăruia dintre noi și nu
este doar Mângâietorul conducerii unor Biserici
instituționale, cei care formulează o anumită doctrină
sau dogmă și nu este nici doar Călăuza unei instituții
bisericești. Acum înțelegi de ce Baptiștii se aseamănă
atât de mult cu Ortodocșii? Și unii și alții au
pretenția că adevărurile de credință sunt monopolul unor
instituții bisericești, ale unor organizații religioase.
Eu însă susțin,în baza textelor N.T. că Duhul Sfânt
locuiește în aceia și acelea care îl primesc să
locuiască în ele și că numai așa devenim copii lui
Dumnezeu și îl putem numi pe El Tată. Numai cine este
născut din nou, în mod personal, adică născut din
Dumnezeu are calitatea de a îl numi pe El Tată și o
astfel de persoană primește învățătură direct de la
Tatăl Său și nu prin intermediul instituțiilor
bisericești. Desigur, N.T. este cât se poate de
important, dar este o carte care cuprinde multe parabole
și sensuri complexe, care nu pot să fie înțelese decât
prin călăuzirea directă, dată fiecăruia dintre noi și nu
doar funcționarilor bisericești, de către Duhul Sfânt.
Vi se pare un scandal ceea ce spun eu? Chiar și este un
scandal, căci crucea lui Hristos este o nebunie pentru
lume și mai ales pentru reprezentanții instituțiilor
bisericești, care doresc să aibă un control cât mai
strict asupra sufletelor oamenilor, dar Hristos ne face
liberi. (1 Corinteni 2; 14; Ioan 8; 32) Cum ne face
liberi Hristos? El ne eliberează de povara Bisericilor
instituționale care apasă asupra noastră și care, prin
autoritatea lor nelegitimă, încearcă să ne domine
viețile. Hristos ne oferă adevărul Său și astfel ne
eliberează de sub dominația Bisericilor instituționale
eliminând pretinsul monopol asupra adevărului, pe care
acestea îl arogă. În momentul de față marea problemă a
Creștinismului este această autoritate nedorită de
Hristos, El care a venit ca Unul care servește la masă
și nu ca Unul care este servit la masă. Dvs. de ce
sunteți supărat pe mine d-le B? Bănuiesc de ce. Eu
încerc să fac ceea ce îmi cere Hristos să fac, adică să
îi învăț pe oameni să arunce lanțurile instituționale și
să îl iubească cu toată inima pe Dumnezeu și nu
după tipicurile, ritualurile sau tradițiile
instituțiilor bisericești.
Aceasta este noua reforma a Creștinismului
și trecerea unui Creștin de la Ortodoxie la Baptism nu
este nici o reformă, este tot una cu nimic, dacă
Dumnezeu nu locuiește în om, în indivizi, în fiecare din
ei, ci este reprezentat doar de Bisericile
instituționale, de exemplu, cea Ortodoxă sau cea
Baptistă, care au pretenția, în doctrinele și dogmele
lor că dețin adevărul absolut despre Dumnezeu, că ele și
numai ele cunosc adevărul. Aceasta este marea luptă a
noii reforme, la care d-l B este un inamic natural și
anume este vorba despre descătușarea spiritelor celor
credincioși și celor credincioase și dependența lor
numai de Hristos, Acela care i-a iubit până la moarte,
Acela care i-a iubit în practică și nu s-a mulțumit doar
să îi îndoctrineze, așa cum fac Bisericile
instituționale. Instituțiile bisericești nu ne iubesc,
ele nu au inimă care să ne iubească și de aceea noi
trebuie să ascultăm direct de Acela care a dovedit că ne
iubește, de Isus (Iisus), care locuiește în noi și care
ne învață toate lucrurile.
7 Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos
să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va
veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. (Ioan
16; 7)
N.T. fără Duhul Sfânt nu este suficient
pentru a îl cunoaște pe Dumnezeu. De ce? Deoarece Isus
(Iisus) nu ne-a învățat toate lucrurile, atunci când a
trăit pe pământ, ci a rămas să ne învețe toate
lucrurile, prin intermediul Duhului Sfânt.
12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le
puteţi purta.
13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să
vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de
la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi
lucrurile viitoare.
14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al
Meu şi vă va descoperi.
15 Tot ce are Tatăl este al Meu; de
aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va
descoperi. (Ioan 16; 12-15)
Oare Duhul Sfânt ne învață toate lucrurile
prin intermediul Bisericilor instituționale, a
funcționarilor bisericești sau ne învață direct în
conștiință? Oare nu suntem toți preoți, adică toți
Creștinii născuți din nou, nu suntem toți o preoție
sfântă, o seminție aleasă? Ce autoritate au Bisericile
instituționale pentru a afirma că numai reprezentanții
lor pot cunoaște și formula adevărurile lui Dumnezeu.
Dacă suntem, cei credincioși și cele credincioase,
născuți și născute din nou, nu suntem și noi preoți ai
lui Dumnezeu, ne ascunde El nouă adevărurile Sale sau ni
le oferă cu generozitate? Bisericile instituționale nu
au nici o autoritate specială și-au luat singure această
autoritate și încearcă să ne domine și să ne manipuleze,
în interesul organizațiilor lor religioase. Dumnezeu
locuiește în oameni, în ființele lor și nu locuiește în
clădiri făcute de mâini omenești, deoarece noi suntem
Templele Duhului Sfânt și nu instituțiile numite
Biserică.
23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă
iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va
iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.
(Ioan 14; 23)
Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una
singură și ea este formată din toți Creștinii,
indiferent de denominațiune, care au o relație personală
cu Dumnezeu. Prin urmare, nu apartenența la o confesiune
creștină, oricare dintre ele, ne face membrii în singura
Biserică a lui Dumnezeu, care este Trupul Său unic, ci
apartenența la Persona lui Hristos, care este una vie,
înscrisă în cartea vieții Mielului și nu în registrul
vreunei confesiuni creștine. Relațiile dintre
componenții Bisericii unice sunt, în primul rând,
spirituale, adică legătura dintre ei sau ele nu este una
instituțională, ci este una duhovnicească. Duhul Sfânt
locuiește în fiecare component și componentă a Bisericii
Sale și unitatea Duhului Sfânt conferă și unitatea
Bisericii lui Dumnezeu. Toți participanții și
participantele la adevărata Biserică a lui Dumnezeu sunt
locuiți și locuite de Duhul lui Dumnezeu deci legătura
dintre persoanele umane este făcută de Duhul Sfânt căci
toate părțile Bisericii lui Dumnezeu sunt în același Duh
și același Duh îi motivează pe toți Creștinii, născuți
din nou, adică născuți din Dumnezeu. Dacă pornim din
acest punct, înțelegem și ceea ce este rău, în momentul
de față, în interiorul Creștinismului.
Haideți să vedem concluzia dialogului, pe
care l-am avut cu D-l B. Citez din răspunsul d-lui B:
”Atâta vreme cât bisericile vor fi și divine și umane,
vom avea probleme. Ce propovăduiți dumneavoastră se va
întâmpla doar după ce nu vom mai trăi în trup. Carnea
este neputincioasă și va scoate mereu la suprafață
faptele ei în adunările lui Dumnezeu.”
Este adevărat că în adunările creștine există un amestec
de Creștini născuți din nou și Creștini lumești și
tocmai de aceea eu mă adresez Creștinilor născuți din
nou, spunându-le că nu aceasta este Biserica Spirituală
Unică, Trupul lui Hristos, care va fi răpită de El și că
adunările creștine, în zilele noastre, sunt doar un
amestec nesănătos de spiritualitate și interese
meschine. Nu trebuie să fim induși în eroare, în
Bisericile instituționale nu se reprezintă corect
imaginea lui Dumnezeu și nici învățăturile lui Isus
(Iisus).
Bisericile instituționale sunt doar organizații
religioase care își urmăresc propriile lor scopuri și
care nu pun pe primul plan interesele mântuirii
membrilor lor. Bisericile instituționale, acest amestec
nesănătos, dar inevitabil, dintre spiritualitate și
firea omenească, în care Creștinii Aleși sunt o
minoritate, ne îndepărtează, prin atmosfera nespirituală
care domnește în rândurile lor, ne duc departe de
Persoana lui Dumnezeu. Bisericile instituționale nu
trebuiesc să fie confundate cu adevărata Biserică a lui
Dumnezeu, Biserica unică, care este formată doar din
Creștinii născuți din nou și care este o realitate
interioară Persoanei lui Hristos, adică care există în
El, adică în și prin Duhul Lui. Aceasta este esența
mesajului de față. Nu trebuie să folosim ca model de
credință ceea ce vedem în adunările creștine pe care le
frecventăm și nu trebuie să ne limităm la standardul lor
spiritual, care este insuficient pentru creșterea
noastră spirituală. Adevărurile spuse de Isus (Iisus) nu
se mai regăsesc în ceața densă care plutește în
adunările creștine. Chiar dacă se recită textele N.T.,
ele sunt prezentate într-un mod întortocheat și
manipulator, cu sublinierea neesențialului, a
perifericului și cu evitarea esenței învățăturilor lui
Isus (Iisus) o manieră de promovare care este făcută să
servească interesele instituțiilor bisericești și să îi
țină pe Creștini dependent de ele. Nu se recomandă și nu
se pune accentul pe mântuirea personală, a celor
credincioși și a celor credincioase, mântuire care se
bazează pe o legătură directă, nemijlocită de nimeni și
de nimic, între Dumnezeu și om și pe o cunoaștere și o
experiență personală cu Hristos. Bisericile
instituționale se erijează în mediatori, în structuri
religioase de care ar depinde mântuirea noastră, ele ne
”păstoresc,” în locul lui Hristos și fie ne fac
promisiuni mincinoase, fie ne judecă și ne așează în
locul dorit de ele. Bisericile instituționale își arogă
atribuțiuni, calități și autoritate, care nu le-au fost
conferită de Isus (Iisus) și prin structurile lor de
autoritate se substituie Persoanei lui Hristos, în
procesul mântuirii noastre.
O nouă reformă a Creștinismului, aceea la care lucrez eu
și la care îi chem pe toți Creștinii devotați lui
Hristos, trebuie să pună în discuție bazele,
fundamentele, instituționalismului bisericesc, căci
acolo își găsesc rădăcina marile probleme de astăzi ale
Creștinismului, cele cu care ne confruntăm și de care
încercăm să ne ascundem schimbând o doctrină creștină cu
alta, dar de care nu ne vom putea ascunde, căci a
devenit din ce în ce mai manifestă. Nu mă aștept ca d-l
B să mă înțeleagă dar sunt sigur că aceia și acelea cărora
le este dat să mă înțeleagă mă vor înțelege și vor
aprofunda înțelegerea Scripturilor, nu pe linia
întăririi instituțiilor bisericești, ci în sensul unei
mai bune relații personale cu Capul Bisericii, cu
Hristos, nu o relație teoretică, ci o relație vie,
trăită în și prin puterea Duhului Sfânt.